În cutia de momeli

Apa e pe la 22–25 °C. Somnul și crapul sunt în formă, știuca e stresată de căldură și stă adânc.

• Porumb dulce, la conservă. Caras, crap, plătică. Momeala care nu dă greș niciodată și singura care umple ceaunul legal.
• Râme. Prinde tot ce înoată. Pentru somn, buchet de 15–20, nu una.
• Viermuși. Plătică și babușcă la feeder, dimineața.
• Mămăligă cu usturoi. Caras și crap. Se face seara, la ceaun, din ce rămâne.
• Boilies. Doar dacă vânezi crap serios — și ține minte că oricum îl eliberezi.

Artificiale

Lacurile Puiu, Roșu și Lumina au 1–3 metri. Regula: cea mai mică greutate cu care simți fundul.

• Twister și shad 8–12 cm, pe jig de 5–10 g. Șalău. Atacă în cădere — lasă nălucă să coboare liber, cu pauze lungi.
• Lingurițe rotative și spinnerbait. Știucă, la marginea stufului și în ferestrele de apă liberă.
• Soft montat weedless pe offset. Singurul lucru care trece peste brădiș și nuferi fără să se agațe.
• Popper și lingurițe oscilante ușoare. Avat, la gurile de canal. Aruncă direct în „fierberea” de la suprafață.
• Micro-twister de 2–3 cm. Biban. Salvează ziua și moralul, când nu mușcă nimic altceva.

Ce culegi pe loc, gratis

Cele mai bune momeli din Deltă nu se cumpără.

• Scoică de râu. Din nămolul canalelor sau de pe plajele de nisip ale brațului — e aproape imposibil să nu găsești lângă mal. Lasă carnea la soare să se zvânte, altfel nu stă pe cârlig. Somn, crap, caras.
• Lipitori de pământ. De pe malurile mlăștinoase. Somn, șalău, plătică.

Trei detalii care contează

• La știucă, strună. Fără discuții. Dinții taie orice fir.
• La avat, înaintaș de monofilament, nu textil. Lovește violent și îți trebuie amortizare, altfel rupe.
• Minciog cu plasă moale și cleștele la îndemână. Dacă tot eliberezi patru specii din cinci, măcar să iasă peștele viu.

Capturile pe specii, 2025

Tone. Sunt cifre din pescuitul comercial — singurele publicate vreodată. Cât prind amatorii nu știe nimeni: Rezervația alocă o cotă sportivă, dar captura reală nu se raportează nicăieri.

Carasul singur face 41% din tot ce se scoate din Deltă — de peste patru ori cât toți răpitorii la un loc. La șapte kilograme de pește pașnic vine unul de răpitor.

Totalul, an de an

Tone pe an, din rapoartele anuale ale Rezervației.

Se învârte în jurul a 2.500–3.000 de tone. Prin anii '70 se scoteau 10.000–20.000 — dar nu fiindcă Delta era mai sănătoasă, ci pentru că era eutrofizată de agricultura și industria vremii. Mai mulți nutrienți, mai mult plancton, mai mult pește mărunt. Cifra aia nu e o stare la care s-ar putea reveni.

Și o ciudățenie din cote: în 2023 nimeni n-a prins carasul care i se alocase, doar 54% din cotă. În schimb șalăul s-a prins în 252% din cota lui. Peștele bun se ia peste măsură, cel ieftin rămâne în apă.

Ce se poate dovedi

• Somn, recordul mondial: 134,97 kg. Attila Zsedely, râul Po, Italia, 11 martie 2010. Omologat de IGFA și neîntrecut nici azi. Recordul de lungime, 2,85 m, tot pe Po, în 2023 — și acela eliberat.
• Morun de 147 kg și 2,77 m, prins pe brațul Borcea pe 19 decembrie 2024. O femelă. A fost măsurată, i s-a luat ADN, a fost microcipată și pusă înapoi în apă. Pescuitul sturionilor e interzis pe perioadă nedeterminată din 2021.
• Recordul istoric al Deltei: un morun de 880–890 de kilograme, prins în 1890 la gura brațului Sfântu Gheorghe și consemnat de Grigore Antipa. Anul, locul și numele lui Antipa apar la fel peste tot; greutatea exactă, nu — circulă patru cifre diferite. Iar fotografia care însoțește povestea e suspectată public că ar fi făcută cu inteligență artificială.

Și ce nu se poate

Fiindcă tot circulă pe grupuri.

• Somnul de 400 kg din Delta Dunării. Nu are an, nu are loc, nu are pescar, nu are fotografie. Cel mai mare somn autentificat vreodată în lume cântărea 135 de kilograme.
• Crapul de 71 kg de la București, „record european”. Recordul mondial la crap comun e 49,5 kg. Probabil era amur.
• Somnul de cinci metri. Vechile valori de 5 m și 306 kg din literatură provin, spune chiar baza de date de referință, din identificări greșite și măsurători eronate. Maximul valid: 2,73 m și 130 kg.
• România nu are registru de recorduri omologate. La niciun pește. Când presa scrie „record omologat”, nu spune niciodată de cine. Deci orice cifră românească e, corect spus, relatată — nu dovedită.

• Peste 130 de specii de pești au fost înregistrate de-a lungul timpului în Deltă — cam 80% din câte are România. Dar în eșantionările din ultimii doi ani s-au mai regăsit efectiv 53 și 61. Diferența dintre cele două numere e ea însăși povestea. Trei specii au dispărut de tot: viza, șipul și Rutilus frisii.
• Carasul se clonează. Se reproduce prin ginogeneză: femela are nevoie de un spermatozoid ca să pornească oul, dar nucleele nu fuzionează — masculul nu contribuie genetic cu nimic. Puii sunt copii ale mamei. Iar sperma poate fi împrumutată de la altă specie, crap sau plătică. Până în 1992, populațiile erau exclusiv de femele.
• Guvidul pe care îl arunci înapoi terorizează America. Guvidul de baltă e specie nativă aici, un pește de nimic. Ajuns în Marile Lacuri prin apa de balast a navelor, a fost găsit prima dată în 1990 și în mai puțin de zece ani a colonizat toate cele cinci lacuri. Azi e clasificat oficial „risc ridicat” în Statele Unite.
• Păsările mănâncă mai mult pește decât toți pescarii. Estimarea pentru Deltă e de 7.000 de tone pe an — de peste două ori captura comercială. Data viitoare când te uită urât un cormoran, ăla e concurența serioasă.
• Un somn mare nu e neapărat un somn bătrân. Până în 2022 se credea că trăiesc cel mult vreo treizeci de ani. Un exemplar de 195 cm, recapturat, a fost estimat la 70 — dublu. Iar somnii din nordul arealului sunt, la aceeași lungime, de până la patru ori mai vârstnici decât cei din centrul Europei.
• Moaca de Amur a ajuns în Deltă în toamna lui 2007. Cinci exemplare, din care trei în lacul Furtuna — adică la câteva ore cu barca de unde stați. Venise în România în 2001, pe râul Suceava.